Cumva… muzica

N-am timp de nimic. N-am timp de ascultat muzica, n-am timp de ascultat muzica noua, n-am timp de scris despre muzica pe care n-am timp sa o ascult. Sau cam asa ceva. Nu-s tocmai zilele mele cele mai bune.

Nu pot sa-i compar cu Estampie fiindca isi permit prea multe libertati de interpretare. Nu pot sa-i compar nici cu Ataraxia caci nu-si permit CHIAR atatea (sa fie un pic sinistri isi permit insa). O sa-i completez deci cu o piesa Ophelia’s Dream, stil cu care de fapt nu au nustiuce in comun. Random link (glumesc bineinteles).

Pentru ca nu am timp, iata si o versiune scurtata a unui cantecel dragut si medieval care-mi trezeste tot felul de amintiri de trecute festivaluri.

Oare o sa am din nou timp, candva? Sper ca da… pana si CD-ul asta l-am scos dintr-un teanc inca neatins comandat acum cateva luni. Cand o sa le vina randul si celorlalte?

Cine-o fi Riharc asta si ce-are de se hlizeste asa? Pai el nu vede ca stau cu masina blocat intre inca cateva mii de navetisti, cine m-a pus sa ma sui la volan? Razi Riharce, razi…

Cred ca i-am ascultat pe baietii astia de cateva ori deja. Discul e scurt, asteptarea e lunga… dar imi place ce aud. Stiu ca or sa-mi iasa iarasi vorbe “cimpoaie iarasi???” dar na cine a zis ca viata trebuie sa fie usoara. Acum insa sunt singur si pot sa-i dau mai tare.

Asa-i ca suna ca o combinatie de Faun cu Current 93? Pentru cine nu crede sa asculte si piesa asta cu sfarsitul lumii – chiar am aflat ca am mai supravietuit unuia. Mai sa fie, noi si Highlander. Asta, sau am murit toti si in cer arata fix la fel ca si pana acum pe pamant.

Cand am primit CD-ul in cutie de placaj (cu-ti-e-de-pla-caj intelegi? ca la casa pionierilor, taiata la traforaj) m-am gandit ca o sa fie vreun spanac pretentios, dar nu, sunt buni. Cred ca o sa-i mai pun o tura.

Ma intreb eu asa in timp ce merg pe strada: ce-au avut oare oamenii astia in cap atunci cand si-au zis “apa de trandafiri”? Bine ca nu “frectie galenica”… oare zice ceva Wikipedia despre ei… si ce daca-s letoni?

Na in fine, vorba e ca numele nu te duce deloc cu gandul la combinatia de Suicide Commando + Feindflug pe care o practica. O combinatie,,, pasabila. Adica, merge, uneori, unele piese, cam asa. Am sentimente impartite deci.

Insa piesa urmatoare m-a dus cu gandul la stramosii genului – germanii de la Kraftwerk. Ah ce vremuri cand ascultam in liceu asa ceva, de fapt ce zic, in scoala generala deja…

Na, imediat o sa dau in melancolie si o zic sus si tare ca-mi plac Rosewater. Inca n-am ajuns la nivelul asta dar daca ma tine mult reveria, cine stie.